Mai sunt 5 luni până la primele alegeri din 2024!

Un prieten foarte bun, aflat departe de țară de mulți ani, dar mereu cu inima aici, m-a rugat să fac o trecere în revistă a partidelor politice românești, pe care el o consideră necesară acum, în special pentru românii din străinătate, dar nu numai pentru ei. Asta deoarece, după cum singur constatase, principalele trusturi de presă din România (în special televiziunile) sunt arondate partidelor de la putere (cu bani mulți de la buget, după cum știm!), la fel și firmele de sondare a opiniei publice. I s-a părut normal să-mi ceară mie părerea, ca persoană în care are încredere și despre care știe că nu este dependentă de nici o forță politică. Cum mi-e amic bun și n-am cum să-l refuz (vorba marelui Caragiale), a rezultat textul de mai jos, în care voi spune ce știu și ce cred eu despre partidele actuale din Parlament, dar și despre unul neparlamentar.

La analiza privind situația actuală a partidelor politice (cap. 1), am adăugat în cap. 2, un scurt istoric al celor două partide aflate la guvernare (PSD și PNL), pentru că ele sunt cele mai vechi din spectrul politic. Acest capitol poate fi ignorat de cei care cred că nu au nevoie de informațiile de acolo. În fine, în cap. 3 voi prezenta mișcările actuale de pe scena politică și poza politică a momentului.

Cap. 1 Situația actuală a partidelor politice

PSD – Partidul Social Democrat

Ajuns prim-ministru în iunie 2023, Marcel Ciolacu a încercat din răsputeri să amelioreze imaginea pe plan internațional, a sa, dar și a PSD (după ce Liviu Dragnea se îndepărtase vizibil de Europa), inclusiv prin turnee în Germania sau SUA. Se spune că beneficiază de sfaturile unor consilieri buni, pe care în general chiar îi ascultă. Dar, din păcate, a avut și câteva ieșiri brutale în decor, atunci când, probabil, a neglijat copiuțele făcute de alții. Toate acestea ridică mari semne de întrebare pentru viitor. Mai ales dacă Marcel Ciolacu va fi candidatul PSD la prezidențiale.

Se pare că, de fapt, PSD continuă politica lui Liviu Dragnea (dovadă fiind și împrejurarea că cei mai apropiați colaboratori ai lui Marcel Ciolacu sunt doi foști prim-miniștri numiți de Liviu Dragnea: Sorin Grindeanu și Mihai Tudose), dar cu importanta deosebire că dl. Ciolacu este foarte atent ca să nu deranjeze UE.

În mod evident, PSD rămâne în continuare partidul celor dependenți de Statul Gras, pe care Stânga de pretutindeni și-l dorește: pensionari și tot felul de slujbași plătiți de la buget (inclusiv cei din educație, sănătate etc.). De altfel, chiar bugetul pe 2024 este făcut din această perspectivă, povara fiscală urmând să fie crescută în special pentru firmele particulare, patroni și angajați! Deși tocmai ei sunt cei care au cea mai mare contribuție la buget. Dar Stânga gândește întotdeauna pe termen scurt: să-i jupuim pe cei care sunt inovatori și muncesc de rup, chiar dacă asta înseamnă descurajarea lor, iar pe termen lung, căderea economiei. Nu-i nimic! Dacă se întâmplă asta, să vină Dreapta, să aducă iar prosperitatea economică. Atunci Stânga va fi in opoziție și va promite, de exemplu, creșteri teribile de pensii, pe care, desigur, nu le va aplica atunci când va ajunge din nou la putere.

PNL – Partidul Național Liberal

E singurul partid istoric din România care încă mai există, dar conducerea lui actuală este jalnică, departe de orice comparație cu trecutul (chiar cel apropiat). Pare rizibil ca șef al unui partid liberal să fie un general în rezervă, dar iată că în România așa ceva e posibil! Și dacă măcar ar fi un personaj carismatic, care să aibă strategii surprinzătoare sau să atragă masele prin discursuri fulminante. Dar Nicolae Ciucă abia poate silabisi de pe foi scrise de alții. Cum de-a ajuns să conducă PNL? Putem spune că a câștigat un concurs de împrejurări, fiind cel mai docil. Față de cine? Ei bine, față de șeful lui, „nu spui cine, persoană însemnată!”

Se poate întreba cineva cum de s-a apropiat atât de mult PNL de PSD? E simplu: în funcții de conducere din acest așa zis PNL sunt aproape exclusiv foști membri ai PDL (deci, ai PD, adică cealaltă bucată din FSN, frate de sânge PSD) sau proaspeți „peneliști”, făcuți „la apelul bocancilor” (ce sintagmă potrivită în acest caz!)! Peneliștii adevărați au fost marginalizați sau chiar au plecat din partid. Vom vedea mai jos unde anume!

Putem spune că alianța PSD-PNL este de fapt o refacere a FSN! În care PNL e fratele mai mic și mai slab. Așa se face că PNL a ajuns la remorca PSD! Liberalismul PNL e sublim, dar … e pe cale de dispariție. Iar electoratul pe care îl mai are PNL în acest moment e greu de precizat. Nu ne vom lua după sondajele de opinie, pentru că ele sunt de mult nerelevante: firmele de sondare cele mai cunoscute oferă procentaje în funcție de cerere și ofertă! Rezultatul alegerilor europarlamentare va fi primul sondaj de opinie serios pentru alegerile ce vor urma, mult mai importante pentru țară.

USR – Uniunea Salvați România

Acest partid a apărut în august 2016, încercând să atragă un electorat dezamăgit de partidele existente atunci. A fost votat în special de angajații firmelor particulare, inclusiv așa numiții „corporatiști”, cei care lucrează din greu, dar pe salarii mari, la filialele din România ale unor firme renumite. În plus, a devenit rapid un partid favorit al românilor plecați la muncă în străinătate. Este un partid care se declară de factură liberală, de Dreapta, fiind într-adevăr ostil Statului Gras! Pe de altă parte, are în componență un grup important care rezonează cu ideologia „progresistă”, fiind în general un partid de dreapta, dar care nu este apropiat de religie. Ceea ce îi micșorează substanțial pătrunderea în România profundă! Se pare că excluderea din partid a celui care îl înființase, Nicușor Dan (actualul primar general al Bucureștiului), s-a produs exact din cauza acestui subiect delicat.

De notat că la un moment dat USR se unise cu PLUS (partidul creat de Dacian Cioloș, care strânsese în jurul lui foști miniștri ai cabinetului pe care l-a condus în anul 2016), devenind USR-PLUS. Acel grup PLUS s-a retras mai târziu, în partidul numit REPER, cuprinzând câțiva europarlamentari și parlamentari naționali, dar puțin relevant în țară.    

USR a obținut 9% la alegerile din decembrie 2016, apoi la alegerile europarlamentare din 26 mai 2019 a ajuns la 22,36%, practic, la egalitate cu PSD (22,5%), în mod special pentru că a fost votat masiv de românii din străinătate. Acela a fost un moment important, care, după cum vom vedea mai jos, a dus la apariția unui alt partid politic (AUR). La alegerile locale din 27 septembrie 2020 (la care românii din străinătate nu pot vota) a obținut mult mai puțin, sub 9% (39 primari și 1207 consilieri), iar la parlamentarele din decembrie 2020, USR a ajuns la aproape 16%.

Între timp, până azi, se pare că USR și-a mai pierdut din susținători, din două motive principale: i) apropierea de mișcarea „progresistă” (apropiere negată, dar vizibilă în câteva acțiuni), ii) apariția AUR, care i-a confiscat electoratul, în special cel mai neinstruit, din țară și mai ales de afară.

Marea realizare a USR atâta timp cât, în 2020-2021, a fost la guvernare alături de PNL este Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), un veritabil program de guvernare pe 29,2 miliarde euro, bani de la UE (acord semnat de Consiliul UE la 28 octombrie 2021), realizat de Cristian Ghinea, de la USR. Acest PNRR trebuie să fie respectat de guvernul PSD-PNL, chiar dacă nu le convine, pentru că au mare nevoie de banii UE. Dar cum noi suntem români, se tot găsesc modalități de a încerca să-i păcălim pe cei din UE privind îndeplinirea obiectivelor din PNRR. Uneori reușim, alteori nu ține!

AUR – Alianța pentru Unirea Românilor

A fost înființat în septembrie 2019, ca un răspuns disperat la rezultatul obținut de USR la europarlamentarele din 26 mai 2019 (procentaj egal cu cel al PSD, v. mai sus). Forțele de Stânga s-au speriat și au înființat imediat (septembrie 2019) o formațiune, botezată ca fiind de dreapta (dar de fapt AUR este de stânga extremă, naționalist-ceaușistă), care să strângă voturile românilor din străinătate (în special ale celor fără calificări profesionale prea grozave), care erau până atunci majoritar în bazinul electoral al USR. Pentru aceasta, AUR a avut un sprijin puternic pe Internet (dispunând de mijloacele specifice ale unor structuri profesioniste). În interior, AUR a acționat ca un substitut pentru Partidul România Mare, atrăgându-i pe național-ceaușiștii rămași fără partid de votat.

Timpul fiind scurt, AUR a neglijat total alegerile locale din 27 septembrie 2020, la care a obținut un rezultat infim, doar 0,29% dintre voturi la nivel național (3 primari, 79 consilieri locali). Dar prezența la parlamentare (unde votează și românii din străinătate) a fost atent pregătită. Deși parlamentarele s-au ținut la doar 2 luni și 9 zile după locale (pe 6 decembrie 2020), AUR a obținut un rezultat cu totul diferit, muuult mai bun: 9,3%! Pentru o formațiune politică nou înființată, fără structuri locale, rezultatul e de domeniul miracolelor. Adică, posibil doar prin implicarea masivă a unor profesioniști. 

Privitor la componența AUR, aș cita părerea competentă a unui istoric elvețian, Jens Schmidt: „Reunește unii oameni a căror istorie e legată de perioada târzie a comunismului. Candidații săi sunt experți în propagandă, intelectuali cu simpatie mai mult sau mai puțin deschisă pentru legionarism și intelectuali legionari sau filo-legionari, oameni de afaceri și politicieni traseiști care rătăcesc de la un partid radical la altul”.

Deși primul punct din programul politic al AUR este unirea cu Republica Moldova, partidul a dat chix atunci când a vurt să participe la alegerile de acolo (0,49% în iulie 2021), și asta pentru că basarabenii au înțeles că AUR face de fapt jocul rușilor! Să mai adăugăm că lui George Simion, președintele AUR, îi este interzisă intrarea în Ucraina și Republica Moldova, cele două țări puternic opuse Moscovei, pentru că cei de acolo se pare că știu mai multe despre legăturile dlui Simion cu Rusia decât serviciile secrete române.

Să mai adăugăm că AUR are acces total la televiziunile subordonate PSD, ceea ce întărește ideea că acest partid este considerat o bună sperietoare pentru electorat, cam cum fusese PRM-ul lui Vadim Tudor. Se vorbește că PSD și-ar dori un al doilea tur al prezidențialelor în care să intre candidatul lor contra celui al AUR, caz în care PSD ar avea în sfârșit din nou un președinte. Adică o repetare a situației din 2000, ultimul an cu alegerea unui președinte PSD.

Am spus mai sus că AUR atrage pe cei cu studii puține. Acest lucru e deosebit de vizibil pe Facebook, de exemplu, unde simpatizanții AUR pot fi imediat recunoscuți după carențele pe care le au atunci când scriu în limba română (e ciudat pentru niște patrioți, nu-i așa?), fiind și teribil de agresivi, recurgând imediat la expresii ce nu pot fi reproduse. Sunt persoane cu care nu se poate dialoga, extrem de ferme în credințele lor absurde. Putem spune că după apariția lor în mediul on-line, nivelul intelectual global a scăzut simțitor! Nu e de mirare că ei au fost cei mai înverșunați adversari ai vaccinării contra Covid. Iar efectele negative se văd acum, când boli de mult eradicate prin vaccinare, cum este rujeola, reapar la acei copii români care, din cauza unor părinți iresponsabili, nu mai sunt vaccinați! Iată încă un efect pervers al politizării vieții publice!

Succesul avut cu AUR, i-a încurajat pe strategii din umbră să repete mișcarea, adică să împingă AUR spre centrul politic, astfel încât să devină, poate, frecventabil la nivel european, ocupând nișa partidelor zise „suveraniste”, pe care PSD nu o poate ocupa, deși ca structură internă și-ar dori asta, pentru că Partidul Socialist European este ferm împotriva unor astfel de tendințe. Această nouă mișcare a dus la crearea S.O.S. România, despre care vom vorbi mai jos.

FD – Forța Dreptei

A apărut la 14 decembrie 2021, la inițiativa unui grup de parlamentari PNL, sub conducerea lui Ludovic Orban, după înlocuirea brutală a acestuia de la conducerea PNL, printr-un congres aranjat. FD s-a format în jurul a 16 parlamentari (între timp au devenit 19), alături de Ludovic Orban fiind și alte nume cunoscute: Violeta Alexandru, Alexandru Kocsis, Ionel Dancă etc. În plus, a reușit să atragă, în întreaga țară, și persoane care nu mai activaseră în politică.

FD a făcut în Parlament, alături de USR, o opoziție de pe poziții liberale a derapajelor de stânga ale guvernării PSD-PNL. Deși are multe filiale în țară, nu este încă suficient cunoscut la nivel național, în primul rând pentru că nu are acces la televiziuni, precum cele două partide din coaliția de guvernare și .. AUR.

S.O.S. – România

A apărut ca partid în noiembrie 2021, având drept membri fondatori niște politicieni proveniți din Partidul Socialist Român, deci de Stângă extremă. Care s-au dat de trei ori peste cap și au devenit de Dreapta (unde-i ordin, cu plăcere!). Ba chiar au importat-o de la AUR pe senatoarea Diana Șoșoacă, care le-a devenit președinte. Ea se caracterizează prin scandal! Oriunde, oricând, cu oricine! A reușit să coboare nivelul discuțiilor din Parlament mult mai jos decât s-ar fi așteptat oricine, un exemplu recent fiind show-ul de vulgaritate maximă realizat împreună cu George Simion, președintele AUR, prin care cei doi au reușit să bruieze total dezbaterea bugetului pe 2024, adevărata opoziție nereușind să ia cuvântul! Senatoarea Șoșoacă a fost lăsată să-și facă numărul pentru că a făcut jocul PSD: un buget care era în mod evident prost întocmit n-a mai fost discutat aproape deloc!  

În plus, dna Șoșoacă afirmă deschis că dorește retragerea României din UE și NATO și este pro-Rusia în agresiunea contra Ucrainei. Adică strigă în gura mare lucruri pe care mulți membri PSD sau AUR și le spun doar în gând! Poate de aceea nu e deloc deranjată de serviciile secrete atunci când pactizează pe față cu inamicii actuali ai României!

UDMR – Uniunea Democrată Maghiară din România

Partidul parlamentar despre care încă n-am spus nimic este UDMR. Sunt puține lucruri de spus, pentru că UDMR, chiar dacă se declară creștin-democrată este de fapt un conglomerat de mișcări politice, urmărind în special să-i reprezinte pe cetățenii români de etnie maghiară.

Înființat la 25 decembrie 1989, UDMR are un electorat stabil, de obicei în jur de 7-8%. De multe ori, UDMR este chemată în coaliții de guvernare, în special atunci când nu există o majoritate foarte clară. În această legislatură a fost în guvern până în iunie 2023, când a fost exclusă de coaliția PSD-PNL.

PMP – Partidul Mișcarea Populară

Este un partid neparlamentar (care a pierdut la mustață intrarea în Parlament, cu 4,82%, pragul fiind de 5%), dar trebuie neapărat menționat în această analiză, pentru că are mulți aleși locali: în septembrie 2020, a obținut, pentru un procentaj de 6%, un număr de 50 de primari și 2137 consilieri locali.

A fost format în iulie 2013, la inițiativa lui Traian Băsescu (care pe atunci era președinte al României, deci nu putea face parte dintr-un partid politic), din membri ai Partidului Democrat Liberal (PDL) care fuseseră nemulțumiți de alegerea lui Vasile Blaga drept președinte al PDL în detrimentul Elenei Udrea, favorita lui Traian Băsescu. În prezent președintele PMP este Eugen Tomac, europarlamentar din 2014.

Alte partide

Nu-mi propun să vorbesc acum pe larg despre alte partide, dintre multele existente, majoritatea fiind rupte din partide parlamentare. Între ele se află:

• 4 partide cu reprezentare parlamentară:

REPER – Reînnoim Proiectul European al României, despre care am mai vorbit (grupare condusă de Dacian Cioloș și ruptă din USR), care ar trebui să se unească la loc cu USR pentru a însemna ceva, dar orgoliul liderului se opune, are 5 europarlamentari și 12 parlamentari naționali; tenta doctrinară este pronunțat progresistă, așa că din partea mea, să se descurce singuri;

PUSL – Partidul Umanist Social-Liberal, o construcție a lui Dan Voiculescu, patronul televiziunilor ANTENA, cu un europarlamentar și 5 parlamentari naționali, toți intrați pe listele PSD;

PNR – Partidul Neamului Românesc, 5 parlamentari naționali rupți din PSD, care pretind că sunt de Dreapta, dar cu mult mai puțin succes decât AUR sau SOS-România;

PAR – Partidul Alternativa Dreaptă, cu 5 parlamentari naționali, care au făcut parte din AUR, deci sunt tot din aceeași diversiune care se pretinde a fi de dreapta.

• 3 partide care au câte un singur europarlamentar:

Partidul Verde – europarlamentarul lor, Nicolae Ștefănuță, a fost ales pe lista USR;

PRO-România – partid condus de Victor Ponta, fost premier al României și președinte al PSD; această precizare spune totul. Europarlamentarul este Corina Crețu, provenită și ea tot din PSD;

PNȚCD – Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat – de fapt, un partid confiscat de Aurelian Pavelescu (o rușine pentru politica românească), deținătorul ștampilei, care face 100% jocul PSD. Europarlamentarul este Cristina Terheș, ales pe lista PSD (din octombrie 2022 a devenit membru al AUR, dovadă că AUR funcționează ca un vas comunicant pentru PSD).

Mai există numeroase alte partide (la o numărătoare sumară ar fi 27!), pe care deocamdată nici nu le voi menționa ca denumire. Dacă în apropierea alegerilor unele dintre partidele așezate de mine sub titlul „Alte partide” vor deveni relevante, într-o altă analiză le voi analiza. Dar deocamdată nu cred că e cazul.

Cap. 2 Scurt istoric al partidelor politice de la guvernare: PSD și PNL

După cum am precizat mai devreme, acest capitol este destinat celor care nu cunosc prea bine istoria partidelor PSD și PNL. Ceilalți pot trece direct la cap. 3.

PSD

Începând din ianuarie 1990, când s-a înființat (ca urmaș al fostului Partid Comunist Român – PCR), el s-a numit succesiv: Frontul Salvării Naționale (FSN), apoi, la ruperea în două a FSN, în iunie 1992, a intercalat cuvântul Democrat, devenind FDSN. Din iulie 1993 s-a numit Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), iar din iunie 2001 a ajuns la denumirea actuală, PSD, prin fuziunea cu Partidul Social Democrat din România (PSDR). Această fuziune i-a asigurat PSD intrarea în Partidul Socialiștilor Europeni (PSE), unde PSDR era deja membru, ca fiind continuator al PSDR interbelic.

Sar direct acum la anul 2016, când PSD, sub conducerea lui Liviu Dragnea, a câștigat alegerile parlamentare cu un scor foarte bun. Dar guvernul PSD a avut o serie de acțiuni care, pe bună dreptate, au fost apreciate drept nedemocratice la nivel european, astfel încât legătura PSD cu PSE a slăbit simțitor. După ce Liviu Dragnea a fost arestat pentru fapte de corupție în primăvara lui 2019, PSD și-a continuat un timp cursul descendent, conducerea partidului fiind preluată în noiembrie 2019 de Marcel Ciolacu, pentru că el era în acel moment demnitarul PSD cu funcția cea mai înaltă (președinte al Camerei Deputaților).

Sub conducerea lui Marcel Ciolacu, PSD a reușit să obțină la alegerile parlamentare din decembrie 2020 29% din voturi și primul loc între partidele participante, dar guvernul a fost format de o coaliție  PNL-USR-UDMR, care avea majoritatea în Parlament.

Ulterior, prin intervenția directă a președintelui țării, Klaus Iohannis, USR a fost exclus de la guvernare și la 25 noiembrie 2021 (la o lună după aprobarea de către Consiliul UE a PNRR-ului construit de un ministru USR!) s-a format un guvern cu o majoritate mult mai mare, PNL-PSD-UDMR, în care, în prima etapă, Nicolae Ciucă, președintele PNL, a devenit prim-ministru, în a doua jumătate a guvernării prim-ministru urmând să devină prim-ministru președintele PSD, Marcel Ciolacu, ceea ce s-a și întâmplat în iunie 2023 (moment în care UDMR a fost exclus de la guvernare).

PNL

Înființat inițial în anul 1875, dar interzis în 1947, PNL a fost reînființat, după noaptea comunistă, la 15 ianuarie 1990. De atunci, partidul a avut o istorie zbuciumată, pe care nu-mi propun s-o prezint în amănunt aici. Trebuie însă să descriu un moment important pentru situația actuală, petrecut sub președinția lui Crin Antonescu (ales în martie 2009), care, nemulțumit de faptul că PNL nu a îndeplinit obiectivele pe care și le propusese la alegerile europarlamentare din mai 2014, a anunțat că se retrage din politică, dar, înainte de asta, a avut două acțiuni cu urmări importante: i) l-a nominalizat drept candidat al PNL la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 pe Klaus Iohannis (care a și fost ales), în acel moment, primar al Sibiului din partea Forumul Democrat al Germanilor din România și ii) a reușit să obțină ca PNL să înghită Partidul Democrat Liberal (fostul Partid Democrat, adică jumătate din FSN, la ruperea din martie 1992 – vezi istoria PSD). Așa se face că structurile PNL la toate nivelurile au fost umplute cu oameni ai PDL, astfel că liberalismul PNL a fost mult diluat prin prezența activiștilor PDL, foști social-democrați.

Așa se poate explica mai ușor acțiunea președintelui Klaus Iohannis, care (contrar promisiunilor făcute în campania prezidențială din 2019), temându-se de o eventuală suspendare a sa, și-a dorit un guvern mai stabil, care nu se putea forma decât cu PNL și PSD. Cum președinte al PNL era unul dintre liberalii vechi, Ludovic Orban (care era și prim-ministru), acesta nu a vrut să meargă alături de PSD și să-și încalce promisiunile electorale din 2020. Atunci, președintele României Klaus Iohannis (care practic fusese membru PNL doar câteva luni, înainte de alegerile din noiembrie 2014, deci nu era legat de liberali decât în mod formal) a intervenit direct (inclusiv prin participarea la Congresul PNL, deși ca președinte al țării n-ar fi trebuit să o facă), înlocuindu-l pe Ludovic Orban cu Florin Cîțu, iar apoi, din 25 noiembrie 2021, USR a fost scos de la guvernare și s-a format guvernul PNL-PSD, condus de Nicolae Ciucă (care a devenit și președinte PNL). Tot atunci s-a stabilit ca de la jumătatea mandatului guvernul PNL-PSD să fie condus de un premier PSD, ceea ce s-a întâmplat în iunie 2023.    

Cap. 3 Pregătiri pentru alegerile din 2024

Cea mai importantă mișcare de până acum în perspectiva alegerilor din 2024 a fost constituirea la 18 decembrie 2023 a Alianței Dreapta Unită, formată din USR, FD și PMP. Au hotărât să aibă liste comune la toate alegerile din 2024, inclusiv la europarlamentare, deși sunt din familii politice europene diferite. Se constituie astfel o puternică opoziție, cu adevărat de dreapta, la guvernul actual de stânga (PSD-PNL).

Așa se face că în acest moment în România există două blocuri politice opuse. Poza politică a momentului arată ca în figură.

• Stânga este formată din PSD și PNL (care constituie coaliția de guvernare). PSD este ajutat din umbră de AUR și SOS-România (care se pretind a fi în opoziție; având un acces masiv la mass-media, bruiază permanent adevărata opoziție).
• Dreapta este constituită din Alianța Dreapta Unită (USR + FD + PMP), care și-a mărit considerabil șansele prin unirea partidelor care sunt cu adevărat în opoziție față de Statul Gras al Stângii.
• La mijloc se află UDMR, disponibil pentru a se asocia cu Stânga sau cu Dreapta (deși, conform doctrinei asumate, ar trebui să fie de Dreapta).

Un comentariu special despre PNL: în mod normal, măcar în ceasul al 12-lea ar trebui să părăsească o coaliție toxică cu PSD, din care are doar de pierdut ca partid. E drept, șefii cei mari au de câștigat pentru că sunt la guvernare, dar până la urmă partidul e format din masa membrilor săi, nu doar din câțiva profitori, unii dintre ei, parașutați la vârf în funcțiile de conducere ale partidului!

Mă aștept ca în perioada următoare să aibă loc tot felul de mișcări politice. Fiecare grup sau persoană își va căuta locul cel mai potrivit pentru a-și exprima ideile proprii. Asta este ceea ce se spune. De fapt, în cazul unora (din păcate, aceștia sunt majoritari), mișcările se fac pentru a-și găsi locul care le va aduce după alegeri profitul maxim. Vom reveni la acest aspect în analizele viitoare.      

Închei cu speranța că am reușit, cât de cât, să prezint un tablou al partidelor politice românești și să ușurez astfel luarea unei decizii pentru cei care vor vota la alegerile parlamentare (naționale și europene) din 2024 (despre alegerile prezidențiale, cu altă ocazie). Mi-aș dori ca cei care vor vota în cunoștință de cauză să fie cât mai mulți!