Cine câștigă trilaterala spionilor?

Gânduri despre „Spy/Master”

De la fereastra mea văd un panou uriaș de publicitate, în care, cam la fiecare 15 minute, zi și noapte, rulează un promo (forșpan) pentru mini-serialul „Spy/Master”. De fapt, acestei noi producții cinematografice i se face în prezent o propagandă teribilă pe toate canalele (reclama de pe Facebook apare foarte des), cum n-am mai văzut. E clar, sunt bani mulți în joc! Oare ai cui? Intrigat, am urmărit și eu filmul. E bine lucrat, profesionist, alert, fără timpi morți, bine jucat. Dar scenariul, ei bine, aici e loc de multe întrebări.

Cum probabil știți, e vorba despre celebra defectare în Occident, din 1978, a generalului Pacepa, pe atunci, adjunctul șefului DIE (securitatea externă) și consilier personal al lui Ceaușescu. A fost o lovitură teribilă pentru regimul dictatorial de la București, de fapt, momentul în care americanii (și Vestul, în general) au început să înțeleagă cu cine au de a face.

Mi se pare ciudat că scenarista româncă Adina Sădeanu a ales să pornească nu de la istoria cunoscută (să zicem, varianta neutră Wiki, unde adevărul rezultă din confruntarea diverselor păreri), ci de la varianta promovată încă din 1978 de Securitatea română și apoi, după 1989, de nostalgicii ceaușiști. Adică Pacepa ar fi fost un spion KGB, care se ocupa în România cu tot felul de învârteli în folos propriu și, fiind cât pe-aci să fie prins pentru afaceri, alege să defecteze în SUA și nu la Moscova. E ciudat că această variantă a fost acum premiată la un concurs de scenarii și a devenit acest serial, împins cu insistență în atenția publicului. De ce acum? Să se fi așteptat moartea lui Pacepa (februarie 2021), adică momentul în care nu mai poate protesta?

Dar scenariul dezvoltă nu doar această teorie (repet, neacceptată până acum oficial, dovadă fiind faptul că Pacepa a fost reabilitat de justiție), ci și impune adevărate comparații între trei servicii secrete: Securitatea română (externă, adică DIE), KGB și CIA. Nu voi povesti subiectul, pentru că poate vreți să vedeți serialul, voi spune doar că, după părerea mea de spectator imparțial, ordinea finală a serviciilor, așa cum rezultă din film, este:

1. Locul întâi, KGB. Nu doar pentru că Victor Godeanu, alias Pacepa, a fost, este și (după cum se înțelege) va fi omul lor. Ci pentru că KGB intervine decisiv în două situații limită: o extrage pe fiica lui Godeanu din România ceaușistă și o aduce la Bonn, apoi îl salvează pe Godeanu însuși de la lichidarea de către securista Carmen, trimisă tot la Bonn, pe urmele lui. Și ca să avem și o probă de cât de buni și loiali sunt kaghebiștii, generalul care îl salvează îi aruncă lui Godeanu replica: „Noi, rușii, nu ne uităm prietenii!” Ce vreți mai mult? Așa serviciu de spionaj, jos pălăria! Ba este chiar un promo pentru ruși în general. Chiar acum, când vorba aia, chiar au mare nevoie de așa ceva! Ei, uite că li se oferă ocazia!
2. Locul al doilea, Securitatea română. Și ea e tăricică! Super-agenta Carmen se descurcă precum peștele în apă în Bonnul capitalist: pune microfoane la domiciliul unui funcționar al ambasadei americane, e cât pe-aci să-l captureze pe Godeanu aflat într-o locuință conspirativă din Bonn, iar în final, apoteotic, vine chiar o echipă de securiști bucureșteni, care pătrunde ca în brânză în ambasada americană de la Bonn, îl extrage pe trădătorul Godeanu, iar Carmen e cât pe-aci să-l execute, când… vine generalul KGB de mai sus și o împușcă. Cum am spus, KGB bate tot!
3. La coadă, CIA. În general, americanii par să fie în acest film penibili! Se împiedică în proceduri democratice tergiversând transportul fugarului în SUA, iar în ambasada lor din Germania intră oricine fără probleme. Teribila Carmen dă un telefon chiar dinăuntrul ambasadei (?), cu care păcălește o funcționară credulă. Ce mai! Lipsă totală de proceduri de securitate și naivitate cât cuprinde. Dacă n-ar fi fost KGB-ul, săracul, nu știu cum scăpa cu viață Godeanu!? Cumva, americanii din acest film joacă rolul nemților din comediile despre WW2, adică sunt păcăliți de toată lumea cu mare ușurință.

Acest produs bine ambalat, numit „Spy/Master” (titlul e pus în engleză nu degeaba, ci cu schepsis, iar regizorul e american!), ni se servește nouă, românilor, întocmai și la timp: înaintea alegerilor de anul viitor. Adăugat altor produse similare (glume despre absurditățile UE sau texte obscure despre cât de răi sunt ucrainienii, deci bine le fac rușii, sau amintiri trucate despre cât de bine era în ceaușism sau …), contribuie la deplasarea opiniei publice românești dinspre Vest (SUA, UE) înspre Est (Rusia, China). În aceste condiții să nu ne mirăm că în 2024 vom avea un Parlament mult mai toxic decât actualul, cu un metal prețios în cantitate sporită, deci cu potențial crescut de a arunca în aer actualele acorduri cu Vestul. Dar atunci va fi prea târziu!

BUCURESTENI, APA CALDA VINE DE LA GUVERN!

Oamenii preferă explicațiile simple. De exemplu, bucureștenii sunt aproape toți convinși că Nicușor este cel care ”ne dă” (sau nu) apă caldă și căldură. De fapt, nu este deloc așa.

Primăria Capitalei face, prin Termoenergetica, doar oficiul de a transporta apa caldă la destinație.

Apa caldă este produsă de compania ELCEN, la care acționarul majoritar este Ministerul Energiei. Deci, atunci când, uneori, apa caldă care vă vine la robinet nu are temperatura cerută (find, de fapt rece), de vină este furnizorul apei calde, adică Elcen, adică Guvernul României. Am vorbit doar de apa caldă, pentru că e vară, dar se subînțelege, evident și căldura.

Cum putem vedea cine e de vină

Întrucât acum există un program în care Termoenergetica trece toate avariile din rețeaua de termoficare (https://www.cmteb.ro/functionare_sistem_termoficare.php) e ușor să stabilim când e vina Elcen (deci a Guvernului), anume atunci când în tabelul de la linkul menționat se scrie drept cauză a avariei ”Lipsă parametri pentru livrare apă caldă de consum (și căldură)”. Este vina Termoenergetica, deci a Primăriei Generale, atunci când cauza avariei este concretă – o țeavă spartă etc. Știm cu toții că avariile, uneori, foarte dese, sunt produse din cauza conductelor învechite și aproape neschimbate în ultimii 20 de ani de primarii generali de dinaintea lui Nicușor. Deși a preluat o primărie în faliment (pe care a reușit în mod miraculos să o redreseze până la finele lui 2022, deci în doar 2 ani), Nicușor s-a preocupat încă de la începutul mandatului de îmbunătățirea sistemului de transport al agentului termic.

Apa caldă – instrument politic?

Eu urmăresc cu atenție în zona în care locuiesc (mall-ul ”Plaza România”) apariția avariilor produse de ”Lipsa parametrilor….”. Las de-o parte faptul că prin asta nu se indică, de fapt cauza avariei, ci efectul ei. Nu se spune că, de fapt, atunci când apa nu e caldă, vina este a ELCEN, adică a Guvernului. Oare de ce?

Pe de altă parte, am observat că imediat după ce Nicușor a anunțat miercuri 7 iunie că va candida în 2024 la Primăria Municipiului București, chiar de vineri 9 iunie a revenit în forță șicanarea (cam 5 zile din săptămână) cu livrarea unei ape care nu e caldă, explicată prin anunțul binecunoscut ”Lipsă parametri…”. De parcă cineva de la Guvern a vrut să-i dea un avertisment lui Nicușor: vrei să candidezi din nou? Iată ce vei păți cu sistemul de termoficare! Care e, de fapt, la mâna noastră!

Da, dar Guvernul de ce face asta lovind în noi, în bucureșteni? Ne cred chiar atât de proști? Știu, se bazează pe televiziunile de știri, pe care le-au mituit cu bani publici! Dar sunt convins că vor avea mari surprize la urne în 2024!

M-am întrebat dacă la mijloc e doar dorința PSD (de PNL e inutil să mai vorbesc, pentru că nu mai există de facto) de a o reinstala pe catastrofala Firea la cârma capitalei (Ciolacu o vrea acolo ca să nu-l deranjeze pe el)? Nu, e mult mai mult! E vorba, în primul rând, de dezvoltatorii imobiliari (care controlează atât PSD, cât și PNL), care o vor pe Firea pentru că n-au reușit încă să acopere cu case fiecare centimetru din București! Acești rechini groaznici sunt plaga cea mai greu de suportat! Am văzut cu toții cum forțează acum distrugerea pădurii Băneasa pentru a face un drum de acces pentru un cartier (numit în mod ironic ”Greenfield”!) construit prin tăierea unei părți din acel plămân verde al orașului! Așa vor să facă peste tot în București. Nicușor se luptă fără preget cu ei și e intratabil! S-au lămurit! Este unul dintre motivele pentru care îl voi sprijini în 2024! Voi ce ziceți?   

Doar prieteni …

REZUMAT

În România anului 1996, patru foști colegi de școală se revăd după 30 de ani de la absolvirea unui liceu din Ploiești. Moment de bilanț, dar și punct de pornire pentru intrigi sentimentale și întâmplări extraordinare, unele aflate în legătură cu evenimente politice românești, altele avându-și obârșia în episoade dramatice, petrecute la Vest și la Est de țara noastră, în timpul ultimei conflagrații mondiale. Asupra lui Matei, unul dintre cei patru, planează o amenințare teribilă! Va reuși, oare, să scape cu viață? Alte două reuniuni ale promoției 1966 (după 35, respectiv 45 de ani) sunt tot atâtea momente de inflexiune pentru povestirea ce se desfășoară nu doar în România, ci și în Germania sau Italia. Iar punctul de sprijin al întregii construcții este Ploieștiul copilăriei celor patru, rememorat de Matei în repetate rânduri. De notat că unul dintre personaje este numit Dridea III. Incitant, nu doar pentru suporterii Petrolului Ploiești!

Totul se desfășoară sub semnul marelui Caragiale și reprezintă o pledoarie pentru prietenie, cea care reușește, atunci când este una adevărată, să depășească toate obstacolele!

Ar mai fi de adăugat că Radu, Maria, Grig, Gina sau Andrei vă sunt deja cunoscuți din „Paralele inegale”, dar apar multe alte personaje (în primul rând, Matei, personajul principal), iar acțiunea poate fi urmărită fără probleme chiar dacă n-ați citit precedenta încercare literară a aceluiași autor (”Paralele inegale”).

doar-prieteni-final-1Descarcă