Îi mulțumesc prietenului Tudor Dunca pentru semnalarea acestui articol cu totul excepțional al lui Tudor Păcuraru, apărut pe 24 mai 2023, în „Evenimentul zilei” (linkul de mai jos). Titlul articolului este „Pumnalul știrbit”, care poate fi decodificat doar dacă știi că denumirea acelei rachete hipersonice imposibil de oprit, pe care Vladimir Putin o tot vântură în ultima vreme ca fiind arma sa secretă, este „Kindjal”, un pumnal folosit în Caucaz. Caracteristicile anunțate ale acestei teribile rachete o arătau invulnerabilă la sistemele occidentale Patriot, de care oricine a auzit. Dar „balonul de săpun” putinist s-a spart în martie-aprilie 2023, când mai multe rachete Kindjal lansate în Ucraina au fost detectate și interceptate de sistemele Patriot! Au mințit rușii? Parțial!
Dacă rachetele ar fi fost construite cu componente militare, așa ar fi fost normal, probabil că ele ar fi fost cu adevărat invulnerabile. Doar că analiza resturilor acelor Kindjal doborâte a arătat că se folosiseră componente de uz civil, care „nu sunt proiectate să reziste la regimul de vibrații și temperaturi de la bordul unei rachete” (cum bine se precizează în articol). Deci fiabilitatea rachetelor a fost mult mai slabă decât se prevedea deoarece se folosiseră componente de fiabilitate scăzută, dintre cel care se vând pentru larg consum. De ce s-a întâmplat așa? Pentru că cei însărcinați cu fabricarea rachetelor „Kindjal” au cumpărat componente ieftine, de uz civil, în locul celor de uz militar, mult mai scumpe! A fost furt (variantă întărită de arestarea unor responsabili ruși) sau poate că (din motive pe care le putem bănui) rușii n-au avut acces la componente militare din Occident.
Cum am ceva experiență în domeniu, vin cu o scurtă explicație, poate, necesară. În anii ʹ80, am lucrat, în Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice (ICCE), la fabricarea unor componente electronice pentru programele speciale ale României, între ele și programul „R”, care însemna „Rachete”. Simplific mult procedurile pentru a fi ușor înțeles, dar în esență este vorba despre etapa cea mai importantă din procesul tehnologic al componentelor militare, care intervine la final: selecția de fiabilitate. Iarăși, simplificând, întregul lot de componente este supus unor încercări mecano-climatice prin care să fie eliminate componentele slabe și din lot să rămână doar cele cu fiabilitate ridicată. Aceste încercări cuprind solicitări care apar în funcționarea componentelor, fiind diferite în funcție de utilizare. Pentru rachete (programul „R”), foloseam solicitări termice, mecanice (vibrații, accelerație constantă) și … altele. Ideea era ca acele componente de fiabilitate ridicată, mult mai scumpe (pentru că se plătește întregul lot inclusiv componentele defectate), să funcționeze cu grad sporit de probabilitate „din prima”, pentru că la rachete un eșec de tragere poate însemna pierderea unei bătălii. Atenție: componentele erau fabricate de institutul nostru și făcuserăm în prealabil studii amănunțite privind efectul solicitărilor despre care am vorbit asupra lor.
Armata lui Putin a folosit la fabricarea „pumnalelor” hipersonice componente neselecționate din punct de vedere al fiabilității, adică ieftine și … proaste. Cu efectul constatat!
Veți spune că specialiștii ruși ar putea acum ca de-acum înainte să construiască și ei niște programe de selecție de fiabilitate pe care să le aplice componentelor de uz civil cumpărate, cine știe pe ce căi, din Occident. Ei, nu-i chiar așa! Aceste programe de selecție de fiabilitate trebuie să fie gândite chiar de fabricanții componentelor (or rușii nu fabrică componente cu semiconductoare, de exemplu), altfel programele se pot dovedi prea dure și capabile ca mai mult să strice decât să selecționeze. În sensul că acele componente care nu se vor defecta în timpul selecției să clacheze în primele minute de după selecție! Iată de ce fiabilitatea costă atât de mult!
Mă opresc aici, cu speranța că m-am făcut înțeles.
Revin la articol pentru a spune că este perfect documentat și bine scris! Autorul merită calde felicitări!
Cât despre Vladimir Putin, se dovedește încă o dată că un sistem comunistoid nu are cum să reziste, pentru că este măcinat pe dinăuntru de Corupție!
Marius Bazu Weblog 