Era un moment dramatic din viața Țarului Nicolae al II-lea. Pe 2/15 martie 1917, la sfârșitul Revoluției din Februarie, el fusese silit de guvernul Kerenski să-și semneze scrisoarea de abdicare. Țarul fusese arestat și separat de restul familiei.
În acel moment, România era într-o situație disperată, cu cea mai mare parte a țării ocupată de nemți, Regele, Regina și guvernul fiind refugiați la Iași. Totuși, chiar și în aceste condiții, aflând de silita abdicare, verișoara Țarului, Regina Maria a României și soțul ei, Regele Ferdinand al României i-au trimis o telegramă. Iată episodul, așa cum este povestit chiar de Regina Maria în ”Povestea vieții mele”.
Când am primit vestea abdicării împăratului, Regele şi cu mine i-am trimes următoarea telegramă, care oricât s’ar părea de ciudat, a răzbit până la el:
A.S.M. l’Empereur Nicolas.
En ces circonstances douloureusement solennelles, où Tu as pris une décision si grave, notre pensée se dirige avec une affection émue vers Toi et Alix. Nous tenons à Te dire en ces moments d’épreuve notre reconaissance et cellle de notre peuple pour l’amitié constante que Tu n’as cessé de nous témoigner.
Ferdinand, Missy
Şi nu numai că Nicky a primit telegrama noastră, dar ne-a trimes un răspuns scris de mâna lui, pe care l-am primit şi al cărui facsimil îl dau aici:
Veuillez transmettre à Sa Majesté le Roi de Roumanie le télégramme suivant: Je vous remercie de tôt coeur tous les deux, pour votre touchant message. Suis encore séparé de ma famille. Que le bon Dieu vous bénisse ainsi que le peuple Roumain et que la Seigneur vous accorde la victoire finale et la réalisation de toutes vos espérances.
Nicolas
Nu pot citi aceste ultime rânduri primite de la blajinul meu văr, pentru care simţisem totdeauna atâta simpatie, fără o adâncă sguduire. Ultima frază, „Să vă hărăzească Dumnezeu izbânda finală şi îndeplinirea tuturor nădejdiilor”, are într’însa o liniştită măreţie. El pierdea totul, nădejdiile i se spulberaseră, însă, într’un ultim strigăt de prietenie, el ne ura nouă o soartă mai bună… Odihnească Domnul în pace sufletul lui…
Ce extraordinar! Țarul abia abdicat, care va fi, de altfel, omorât în chip bestial de bolșevici, împreună cu întreaga lui familie, are puterea să facă două urări României, iar ambele se împlinesc: România este în final victorioasă în Primul Război Mondial și obține tot ce își dorise: întregirea țării, adică România Mare!
Am extras acest fragment din ”Povestea vieții mele”, unde se găsesc multe alte momente minunate, povestite cu suflet și talent de cea care a fost Maria, Regina României!
Nu ezitați și citiți această carte! Cei care nu o au îmi pot scrie (mariusbazu@yahoo.com) si le voi trimite pdf-urile cu cele 3 volume.
Lectura placuta!
Marius Bazu Weblog 