Colegiul Național ”I. L. Caragiale” este urmașul liceului ”Sf. Petru și Pavel”

Credeam că propoziția din titlu nu mai poate fi contrazisă în Ploieștiul anului de grație 2020. Cu toate astea, zilele trecute, am avut o discuție pe FB cu un tânăr ploieștean ce părea nu doar absolut sigur că nu CN ”Ion Luca Caragiale” (CNILC), ci CN ”Mihai Viteazul” (CNMV), este urmașul liceului ”Sf. Petru și Pavel”, fiind chiar vehement la adresa mea, cel care îi pusesem linkurile la textele din Wikipedia despre CNILC și CNMV (care lămureau imediat genealogiile), opinând că sunt ”căpos” și că e ”păcat de părul Dvs. alb” etc, deși eu îl tratasem cu maximă civilitate. Înțelegând că tânărul în chestiune n-are cu ce să înțeleagă, am renunțat să-l mai conving, dar m-am gândit că un articol despre acest subiect pare să fie totuși necesar. Iată-l!

Cine e urmașul de drept?

Ca să lucrăm chiar cu ”materialul clientului”, începem prin a ne uita pe site-ul CN ”Mihai Viteazul”, cel care, nu-i așa, ar trebui să spună ceva despre strămoșii lui. Din păcate, CNMV are deocamdată un site nou, destul de slab ca design (probabil, va fi îmbunătățit), în care subiectul ”Istoric” nu există. Am căutat un pic și am găsit intrarea în site-ul vechi, la care există, totuși, greu accesibilă, o istorie a școlii. Ea începe așa: 1874, 8 noiembrie – se inaugurează oficial Școala secundară de fete din Ploiești. Apoi, după ce este descrisă dezvoltarea acestei școli, se menționează: 1944 – Localul este distrus in timpul războiului. După război, școala a funcționat în mai multe localuri; 1959 – Din acest an, liceul funcționează la adresa actuală, în localul liceului „Sf. Petru și Pavel”, parțial distrus de bombardamentele din cel de-al doilea război mondial. Un text asemănător apare și pe Wikipedia.

În primul rând, chestiunea despre care discutăm e lămurită. CNMV nu pretinde niciun moment că ar fi urmașul liceului ”Sfinții Petru și Pavel”, ci al liceului de fete ”Despina Doamna”. Spune doar (ceea ce este, desigur, corect) că funcționează în localul care a aparținut liceului ”Sf. Petru și Pavel”.

Totuși, sunt necesare niște precizări pentru că istoria așa cum este prezentată pe pagina CNMV are mari lacune. Ca să lămurim subiectul, ne vom folosi de un document excelent, care prezintă ”Etapele dezvoltării culturale a municipiului Ploiești”[1], cu o cronologie amănunțită a celor întâmplate. Datele care urmează sunt preluate din acest document.

Școlile ploieștene între 1944 și 1959

• În anul 1944, bombardamentele anglo-americane au lovit mai multe clădiri din Ploiești. Pe 5 aprilie, clădirea liceului de fete ”Despina Doamna” a fost complet distrusă, iar în luna mai, din cea a liceului ”Sf. Petru și Pavel” a rămas în picioare, cu pagube majore, doar aripa de nord (cea dinspre biserica Sf. Gheorghe Nou), celelalte două fiind grav avariate. Din fericire, toate școlile din Ploiești fuseseră evacuate pe 1 aprilie : Liceul ”Sf. Petru și Pavel” – la Izvoarele, Liceul ”Despina Doamna” – la Slănic, Liceul Comercial de Băieți – la Măneciu, Liceul Comercial de fete – la Văleni.
• După 30 august 1944, instituțiile încep să revină din dispersare, să-și repare sediile sau să-și caute altele, câteva școli primare vor găsi adăpost în localurile celor vecine. Liceul ”Sf. Petru si Pavel” își repară și recompartimentează aripa nordică, în care va continua să funcționeze încă patru ani. Palatul Școalelor Comerciale, clădire vastă și impunătoare, care scăpase neatinsă de bombardamente, este eliberată de trupele sovietice, care o folosiseră ca lagăr de prizonieri și va adăposti mai multe școli secundare (inclusiv Liceul ”Despina Doamna”!). În aceste condiții se desfășoară anii școlari 1944-1945 și 1945-1946.
• 1 septembrie 1946: din Liceul ”Sf. Petru și Pavel” se desprinde un rând de clase (rămânând numai două rânduri aici) și se constituie Liceul ”Nicolae Iorga”, care va funcționa în primul an tot în localul de pe Bulevard, iar în cel de al doilea, în localul din Calea Oilor nr. 98.
• 3 august 1948: se adoptă Reforma Învățământului. În Ploiești, liceul ”Sf. Petru și Pavel” devine Liceul Teoretic nr. 1 de băieți (în care sunt incluse și liceele ”N. Iorga” și ”N. Bălcescu” și gimnaziul ”Mihai Eminescu”), iar Liceul ”Despina Doamna” devine Liceul Teoretic nr. 2 de fete (cu includerea pensionului ”Regina Elisabeta”). De fapt, ele erau încă de acum niște școli medii (cum vor fi și numite patru ani mai târziu), cu clasele VIII-X și, în lichidare, XI si XII.
• 10 septembrie 1948: se termină mutarea Liceului nr. 1 de băieți, de pe Bulevard, în Palatul Școalelor Comerciale (Calea Oilor nr. 98), atribuit în urma unui schimb între ministere. Liceul de Fete, care învăța aici încă din 1944, devine chiriaș al acestuia. Școala medie tehnică de administrație economică băieți se mută în localul de pe Bulevard (aripa de nord), a cărei proprietate îi este atribuită. Ministerul Comerțului, din lipsa de fonduri, nu poate continua lucrările de reconstrucție a corpului central, acestea fiind preluate de Ministerul Petrolului și Minelor.
• La sfârșitul lui octombrie 1949, este terminată refacerea (într-un stil nou, funcțional, lipsit de monumentalitate) corpului central al clădirii Liceului. Aici se mută Școala medie Tehnică de Petrol, care devine proprietara localului, preluând și școala medie tehnică de administrație economică, în lichidare.
• 1 septembrie 1952: ca urmare a scurtării duratei învățământului secundar, cele două licee teoretice își schimbă numele în Școala medie de Băieți, de 10 ani, ”I. L. Caragiale”, respectiv Școala medie de Fete, de 10, ani Ploiești.
• 1 septembrie 1954: se reorganizează din nou învățământul mediu din Ploiești cu 6 școli medii, din care le vom menționa doar pe primele două, ambele, cu sediul în localul din str. Gh. Doja (fostă Calea Oilor) nr. 98: Școala medie nr. 1 ”I. L. Caragiale” (băieți), Școala medie nr. 2 (fete).
• 13 iulie 1956: se decide revenirea la învățământul de 11 ani și se trece la mixtarea școlilor.
• În mai-iunie 1959, se termină construcția unui local modern în Bulevardul Petrolului (dincolo de podul de la Gara de Sud), unde se mută Grupul Școlar Petrol-Chimie (fosta școală medie tehnică de petrol), care părăsește clădirea din Bulevard (cea care fusese a liceului ”Sf. Petru și Pavel”), iar clădirea reintră în proprietatea Ministerului Învățământului Public. În mod logic, i se propune Școlii medii nr.1 ”I. L. Caragiale” să se mute în localul ei tradițional de pe Bulevard, dar conducerea școlii solicită rămânerea în localul din str. Gh. Doja nr. 98, lucru care i se aprobă. Școala medie mixtă nr. 2 ”A. Toma” (nu este clar când primise acest nume, probabil chiar atunci, în 1959; de altfel, la 1 septembrie 1965 această denumire i-a fost retrasă, școala rămânând timp de 9 ani singura din Ploiești fără nume, doar cu numărul 2) se mută în localul de pe Bulevard, eliberat de Grupul Școlar Petrol-Chimie.

Ne oprim aici cu relatarea evenimentelor istorice, din care putem face două adăugiri la istoricul CNMV: a) Școala a funcționat între 1944 și 1959, deci timp de 15 ani, în localul actual al CNILC, din str. Gh. Doja (fostă Calea Oilor) nr. 98; b) Între 1959 și 1965, școala s-a numit ”A. Toma”, după numele unui poet minor interbelic, comunist și ploieștean (nu se știe de ce i-a fost retras numele exact odată cu începerea epocii Ceaușescu; este posibil ca cei doi să se fi cunoscut…).

Concluzii

Sper că cele de mai sus au lămurit pe deplin problema. Istoria celor două mari colegii naționale din Ploiești este acum clară.

CNILC a apărut la 3 noiembrie 1864, ca un gimnaziu, în clădirea Școlii de Băieți nr. 1 (clădire aflată astăzi între str. Ștefan ce Mare și str. Nicolae Bălcescu), devenind la 5 august 1866 (odată cu mutarea în noul local, cel care astăzi găzduiește Muzeul de Istorie și Arheologie al Județului Prahova) gimnaziul ”Sf. Petru și Pavel” și, din 1 septembrie 1880, Liceul Sf. Petru și Pavel”. Acest liceu a funcționat 50 de ani (între 23 aprilie 1898 și 10 septembrie 1948), în localul de pe Bulevard, construit special pentru el. Clădirea a fost deteriorată ca urmare a bombardamentelor din 1944, astfel încât, din 1948 și până în prezent, a ocupat fostul Palat al Școalelor Comerciale, din strada Gh. Doja (fostă Oilor) nr. 98. În 1952, la centenarul nașterii marelui scriitor, primește numele ”Ion Luca Caragiale”.

CNMV a apărut ca școală secundară de fete, înființată în 1874 și care la 11 februarie 1895 a primit numele ”Despina Doamna”. Cum localul i-a fost complet distrus în 1944, din acel  moment, timp de 15 ani, a funcționat în clădirea Școalelor Comerciale (între 1948 și 1959, fiind în același local cu Liceul nr. 1). Din 1959, ca urmare a refuzului Liceului nr. 1 ”I. L. Caragiale” de a se întoarce în localul din Bulevard, Liceul nr. 2 se mută acolo, sub numele de școala medie nr. 2 ”A. Toma”, denumire retrasă în 1965, rămânând doar cu nr. 2. Din 1974, primește numele ”Mihai Viteazul”.

Toate aceste date sintetice sunt asumate de conducerile celor două colegii naționale. Din istoricul CNMV de pe site-ul propriu lipsesc cele două elemente  menționate mai sus (punctele a și b). Istoricul CNILC de pe site-ul propriu este corect.

Cum totuși mai sunt unii absolvenți (poate și elevi) ai CNMV care tânjesc după aura liceului ”Sf. Petru și Pavel”, trebuie să-i lămuresc că se străduiesc degeaba. Istoria nu poate fi schimbată! În fond, școala lor este un excepțională, din câte înțeleg, în ziua de azi, cea mai bună din județ (deci înaintea CNILC), așa că au cu ce se lăuda. Iar faptul că CNMV este găzduit în prezent de același local care a fost al liceului ”Sf. Petru și Pavel” (de fapt, un singur corp de clădire din cele trei mai seamănă cu cel inițial, iar clădirea principală, fațada școlii, e complet diferită de superba clădire inițială) nu are cum să-i facă moștenitorii acelui nume glorios.

Ca să mă fac înțeles mai bine, vin cu un exemplu din lumea teatrului românesc. La bombardamentele din 23-24 august 1944 a fost distrusă complet clădirea Teatrului Național din București. Trupa s-a mutat în mai multe alte săli din București, sala principală fiind timp de aproape 30 de ani (din 1944 și până în 1973) sala Comedia, de pe Calea Victoriei, până la darea în funcțiune, în decembrie 1973, a noului sediu, din Piața Universității. După mutarea Teatrului Național în noua sală, în sala Comedia s-a mutat Teatrul Giulești. Ei, cum ar fi fost ca Teatrul Giulești să spună acum că el este continuatorul Teatrului Național, doar pentru că de aproape 50 de ani joacă în sala care timp de 30 de ani a fost a Teatrului Național?! Nici vorbă de așa ceva.

În viitor, dacă veți mai întâlni, poate, cârcotași cenelemeviști (le spun așa cu toată simpatia, să fie clar) care să se revendice de la … sfinții apostoli, le puteți da spre lectură acest text. Eu aș zice că ar trebui să fie suficient!   

---

[1] http://www.ploiesti.ro/Hotarari/02%20(27%20februarie%202004)/19%20anexa%205%20statut.htm

A mări sau … a nu mări cu 40%? Ideea de bază

REZUMAT: Se propune o variantă de creștere diferențiată a pensiilor: cele mici cu până la 30%, iar cele mari cu doar 5%, cu aceiași bani cu care ar fi mărite toate pensiile, uniform, cu 10%. În acest mod, jumătate din pensionari (cei cu pensii mai mici de 1500 lei) vor avea pensii mărite cu 20-30%, iar o treime, cei cu pensii de peste 2000 lei, le vor avea mărite doar cu 5%. Aceasta ar fi o soluție temporară, impusă de situația economică gravă indusă de pandemie, până la creșterea în continuare a punctului de pensie în 2021 și 2022.

Guvernul are câteva soluții la îndemână în ceea ce privește majorarea din septembrie a pensiilor. Le voi evalua pe rând, folosind modul de calcul descris in Anexa 1.

Varianta 1. Să mărească toate pensiile cu 40%, câștigând detașat alegerile, cu prețul distrugerii bugetului, creșterii inflației și pierderii credibilității internaționale. Nu cred că vor proceda așa, indiferent de rezultat! Efortul suplimentar de la bugetul 2020 ar fi de cca 10,76 mld. lei!

Varianta 2. Să nu mărească deloc pensiile, invocând argumente economice puternice, reale. Iarăși, nu e o soluție, pentru că pensionarii au deja un orizont puternic de așteptare.

Varianta 3. Să mărească pensiile cu doar 10% (cum a anunțat deja, ca propunere, ministrul de finanțe), efortul suplimentar de la bugetul 2020 fiind de cca 2,69 mld.lei! În același timp, să explice clar și limpede de ce mai mult nu se poate.

S-ar zice că acestea sunt toate variantele posibile, cu excepția faptului că, la varianta 3, procentajul ar putea fi un pic mai mare sau mai mic decât 10%.

O nouă variantă!

Și totuși, poate ar mai fi o variantă!

Varianta 4 (soluția temporară). Ar fi o soluție temporară, care să fie treptat înlocuită prin mărirea eșalonată a punctului de pensie in 2021 și în continuare. Ținând cont de cât de mici sunt pensiile foarte mici, total insuficiente pentru cei care le primesc, să se facă o mărire diferențiată a pensiilor: cele foarte mici să crească cu un procentaj mare, să zicem 30%, iar procentajul să se micșoreze în trepte până la cele mari, care să fie mărite doar cu 5%. Sigur, măririle în trepte, cu procentaje diferite, sunt inacceptabile pentru că strică piramida pensiilor, creată strict pe baza contributivității. Nu se poate umbla la așa ceva. Dar se poate face altceva. Constatând existența unor pensii foarte mici, guvernul poate decide acordarea unor ajutoare pentru cei cu pensii foarte mici, care să ducă creșterea chiar la 30% față de valoarea actuală. Reiau pentru a explica, poate, mai clar. Aș propune ca toate pensiile să fie crescute cu 5% în septembrie. Dar, suplimentar față de această creștere, să se prevadă niște pensii ajutătoare (se pot numi oricum), cu caracter temporar, care să le crească pe cele mai mici de 800 lei cu 30%, pe cele între 801 și 1100 cu 20% și pe cele între 1101 și 1500 cu 10%. Ar rezulta structura din tabelul 1.

Tabelul 1

Nivel actual al pensiei	Procentaj de creștere a punctului de pensie	Procentaj de creștere prin pensie ajutătoare	Procentaj total de creștere	Număr de beneficiari	Valoare lunară estimativă a tuturor pensiilor din acest interval
Mai mic de 800 lei	5%	25%	30%	1.451.359	235.998.973,7
Între 801 și 1100 lei	5%	15%	20%	810.804	153.952.120,4
Între 1101 și 1500 lei	5%	5%	10%	1.010.305	130.946.121,5
Peste 1500 lei	5%	–	5%	1.671.286	192.961.288,1
Total				4.943.754	713.858.503,7

După cum se vede, efortul lunar pentru această variantă este de 0,713 mld. lei, ceea ce înseamnă, pentru anul 2020 (4 luni) 2,855 mld. lei. Această valoare este apropiată de 2,69 mld. lei, cât ar costa creșterea cu 10% a tuturor pensiilor, sumă despre care dl. Cîțu ne spune că ar putea fi suportată de bugetul pe 2020.

Concluzii

Cred că avantajele variantei 4 sunt evidente. Jumătate dintre pensionari (46%), cei cu pensii mai mici de 1500 lei, vor avea măriri de 20-30%, în detrimentul unei treimi, a celor cu pensii peste 2000 lei (34%), care vor avea măriri de doar 5%. În acest fel, într-un an dificil din punct de vedere economic, măririle de pensii se vor duce acolo unde este cea mai mare nevoie de ele! Practic, cu același efort financiar ca și mărirea tuturor pensiilor cu 10%, se va obține o ajutorare suplimentară a jumătății pensionarilor cu pensii mici.

Desigur, soluția e propusă doar în mare, sunt necesare detalii, de exemplu, trecerea între treptele de creștere trebuie să fie mult mai lină decât am spus. De exemplu, în intervalul pensiilor mărite cu 20% (1101-1500 lei), pensiile de 1105 lei vor fi mărite cu mai mult de 20%, iar cele de 1495 lei cu mai puțin de 20%, astfel încât ultimele să nu depășească pensiile cele mai mici mărite cu 10% (să zicem, cele de 1505 lei). Aceste detalii pot fi cu ușurință reglate, fără ca liniile generale să se modifice.

Evident, aceasta este doar o propunere privind modul de a rezolva situația.

Anexa 1

Datele privind distribuția actuală (martie 2020) a pensiilor din România (e vorba de cele care se formează pe baza principiului contributivității, nu de cele ”de serviciu”) sunt extrase de pe site-ul Economica.net. La adresa https://www.economica.net/romania-pensionara-fara-privilegii–2-milioane-de-romani-iau-cel-mult-1-000-lei-pensie-sub-26-000-de-oameni-au-pensii-mai-mari-de-5-000-de-lei_183227.html, există un tabel care prezintă nivelul brut lunar al pensiei din sistemul public de pensii al Casei Naționale de Pensii Publice, în martie 2020. Pentru un număr de 15 intervale (începând cu pensii mai mici de 500 lei, apoi între 501 și 600 lei și mergând, în fine, până la pensii mai mari de 5000 lei) se precizează numărul de persoane care primesc pensii brute în intervalul respectiv. În total, sunt 4.943.754 de pensionari, ale căror pensii brute însumează 6,73 mld. lei pe lună.

Am folosit aceste date pentru a calcula cât fac la un loc pensiile din fiecare dintre cele 15 intervale. Pentru intervalele cu două limite, am luat în calcul valoarea medie a pensiei, înmulțită cu numărul de persoane. Pentru primul interval, pensii mai mici de 500 lei, am luat o valoare oarecum medie de 350 lei, iar pentru ultimul, o valoare de 7000 lei. Sigur, este vorba de o aproximație, neavând alte detalii.

Având aceste date, am putut construi mai multe scenarii de creștere în trepte a pensiilor, conform celor prezentate mai sus.